Prefaţă, De ce să studiem profeţiile Sfintelor Scripturi, Biblia?

Prefaţă

 

De ce să studiem profeţiile Sfintelor Scripturi, Biblia?

 

Dragi interesaţi,

Sunteţi invitaţi la un studiu istoric  despre profeţii împlinite şi profeţii în curs de împlinire din Cartea Profetului Daniel. Uimitoarele profeţii ale lui Dumnezeu, din această carte a Bibliei ne întăresc credinţa, de aceea analiza acestor profeţii biblice importante, este benefică tuturor credincioşilor. Iar cei care nu cred în Biblie au şansa să se hotăreasca.

Profeţiile împlinite şi profeţiile în curs de împlinire ale acestei cărţi biblice importante sunt subiecte intens discutate de veacuri în creştinătate dar şi în alte cercuri religioase.

Uimitoarele profeţii ale Bibliei încă neâmplinite, din această carte, bat la uşa timpului nostru.

Analiza unor astfel de profeţii biblice importante, în special cele împlinite şi demostrabile din istorie sunt de mare actualitate, pentru a arăta credibilitatea acestor sfinte scripturi.

De ce? Deoarece mulţi nu mai cred în Biblie. Ei spun că Biblia nu are dreptate în multe privinţe şi profeţiile ei nu sunt de inspiraţie divină, ci sunt simple speculaţii omeneşti, cu evenimente, locuri şi personaje care nu se regăsesc în istorie sau conţin inexactităţi istorice.

 

Şi dacă totuşi Bibia are dreptate, dar unii o înţeleg şi o interpretează greşit?

Ar fi înţelept din partea unui om logic să creadă că atâtea profeţii împlinite la precizia unui ceas elveţian ar fi pure coincidenţe? Prea multe coincidenţe ar fi!

Respingerea Bibliei a creat şi crează mult haos în societate, fiindcă ea este o carte a speranţei, care prezice o lume mai bună şi pune pe credincioşi să fie nobili, virtuoşi şi statornici în a face tot ce este bun şi bine, pentru a o putea câştiga. S-a constat că în comunităţile în care Biblia este crezută şi are valoare, iar prescripţiile Noului Legământ, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este aplicat în vieţile oamenilor, comunităţile au mult folos, sunt prospere, sănătoase şi fericite. În schimb acolo unde nu, creşte numărul addicţilor de tot felul, a sinuciderilor şi a tentativelor de suicid, a criminalităţii şi a celor ce nu pot sau nu doresc să se autoântreţină, să întemeieze o familie, să facă copii sau să aibă grijă de membrii familiilor (la finalul cărţii prezint câteva statistici). E coincidenţă sau cartea aceasta are ceva supranatural?

Există o carte scrisă de Werner Keller “Biblia ca istorie” - la noi a apărut sub titlul "Şi totuşi Bibia are dreptate" (în engleză "The Bible as History") - în care autorul aduce argumente solide că Biblia este corectă din punct de vedere istoric.

Werner Keller (13 august 1909 la Gut Nutha, Anhalt - 29 februarie 1980 la Ascona) a fost un funcționar public, jurnalist, autor de non-ficțiune și luptător al rezistenței anti-naziste. În 1955 a publicat "Biblia ca Istorie", cea mai cunoscută și de succes carte a sa, care a corelat textul Bibliei cu rezultatele săpăturilor arheologice din Orientul Mijlociu, oferind, potrivit lui Keller, o confirmare pentru veridicitatea Bibliei care nu depinde de credința religioasă. A avut o circulație de peste un milion în Germania și a fost tradusă în mai mult de 20 de limbi, iar în 1957 a obținut premiul literar italian Bancarella. Printre altele, a fost tradusă cu succes în ebraică, într-o perioadă în care relațiile culturale cu Germania erau departe de a fi luate în considerare în Israel; cotidianul „Davar” Labour din Tel Aviv, în 1958, a distribuit exemplare gratuite ale cărții lui Keller la abonații săi.

Nu el este singurul autor ce susţine atuul istoric al Bibliei. Nelson Glueck scria “Timp de 30 de ani am făcut săpături arheologice . . ., iar în ce priveşte exactitatea istorică, am descoperit că Biblia a avut întotdeauna dreptate.„

Nelson Glueck (4 iunie 1900 - 12 februarie 1971) a fost un rabin american, academician și arheolog. A fost președinte al Uniunii Colegiului Ebraic din 1947 până la moartea sa, iar activitatea sa de pionierat în arheologia biblică a dus la descoperirea a 1.500 de situri arheologice (localităţi vechi).

Dar Biblia mai are un atu, pe lângă cel istoric: orizonturile ei profetice, cele din trecut, cele din prezent şi cele din viitor.

De exemplu profetul Daniel prezice nişte evenimente istorice cu exactitate, cu mult înainte ca personajele din profeţii să se fi născut.

Conform unei surse din Turcia, care descrie oraşul Laodicea, citim: “Cine a fost Laodicea în Biblie?

Puternicul rege Alexandru cel Mare l-a învins pe bogatul și faimosul rege persan Darius al III-lea în 331 î.Hr. și a fondat cel mai mare imperiu din lume. A murit la o vârstă fragedă și nu a avut un moștenitor legitim, fiul său Alexandru al IV-lea de Roxane fiind născut după moartea lui Alexandru. Tovarășii lui Alexandru l-au întrebat pe patul de moarte căruia i-a delegat regatul; răspunsul său laconic a fost „tôi kratistôi” - „către cel mai puternic”. Imperiul său a fost împărțit în 4 părți. Lysimachus a luat Tracia și o mare parte din Asia Mică. Cassander a controlat Macedonia și Grecia. Ptolemeu I (Regele Sudului) a condus Egiptul, Palestina, Cilicia, Petra și Cipru. El a fondat dinastia Ptolemaică, care a durat până la moartea Cleopatrei VII în 30 î.Hr. Seleucus I Nicator (Regele Nordului) a fost chiar mai puternic decât Ptolemeu I (Regele Sudului) și a condus părțile rămase din Asia și a fondat Imperiul Seleucid care era compus din Mesopotamia, Levantul, Persia și o parte din India. Seleuc a fost asasinat de Ptolemeu, iar fiul său Antioh I a condus Imperiul Seleucid. În jurul anului 262 î.Hr., Antioh a încercat să rupă puterea crescândă a Pergamului, dar a suferit înfrângere lângă Sardes și a murit la scurt timp după aceea. El a fost succedat în 261 î.Hr. de al doilea fiu al său, Antioh II Theos. După câțiva ani a început un război între Ptolemeu al II-lea (regele sudului) și Antiochus al II-lea (regele nordului). Ca termen de pace, Antioh al II-lea a fost de acord să divorțeze de soția sa Laodicea, să-și dezmoștenească fiul și să se căsătorească cu Berenice (fiica lui Ptolemeu II) și să se alăture celor două imperii. Cu toate acestea, nu a funcționat așa cum era de așteptat. La scurt timp după nuntă, Ptolemeu al II-lea a murit, iar Antioh al II-lea a divorțat de Berenice și s-a recăsătorit cu Leodicea. Cu toate acestea, Leodicea nu și-a uitat trădarea; l-a otrăvit pe Antioh al II-lea și a executat pe Berenice, fiul ei și însoțitorii ei. Laodicea și-a proclamat apoi fiul, Seleucus II, noul rege al Imperiului Seleucid. După ce am citit aceste scurte informații istorice, înțelegem mai bine Daniel 11:2-7 și ne facem o idee despre originea numelui orașului Laodicea, una dintre cele Șapte Biserici.” Ertunga Ecir