Har şi pace tuturor!
Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" din Daniel 8:12-14, 26?
Continuarea
prezentării cu ajutorul notelor de la versetul din Daniel 8:14,
versiunea Biblia de la Geneva, prin care se arată greşeala
Adventiştilor, Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova, care nu
au ţinut seama de context. Sper să nu se supere, ci să ia această mână
întinsă, ca un mod de ajutor în a vedea unde trebuie să se corecteze.
Chiar şi cel care a făcut aceste note în Biblia de la Geneva greşeşte la interpretarea acestui verset.
Citiţi până la capăt ca să vedeţi de ce.
14
And [w]he answered me, Unto the [x]evening and the morning, two
thousand and three hundred: then shall the Sanctuary be cleansed.
14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"
Notele w şi x
Daniel 8:14 Christ answered me for the comfort of the Church.
Daniel
8:14 That is, until so many natural days be past, which make 6 years, 3
months and an half: for so long under Antiochus was the Temple
profaned.
Daniel 8:14 Hristos mi-a răspuns pentru mângâierea Bisericii.
Daniel
8:14 Adică până vor trece atâtea zile naturale, care fac 6 ani, 3 luni
și jumătate: pentru atâta vreme Templul a fost profanat sub Antioh.
Misterul celor 2300 de seri-dimineţi
Având
o mare credinţă în Dumnezeu, trupele de gherilă victorioase conduse de
liderul evreu Iuda Macabeul, un fiu de preot, au eliberat Templul de sub
ocupaţia păgânilor (Daniel 8:13,14) şi au purces la curăţarea locului
sfânt, după cum a fost profeţit:
Daniel
8:13. "Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel
ce vorbea: "În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea
jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat
în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?"
14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri (şi) dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"
Am
pus cuvântul „şi” în paranteză deoarece nu apare în textul ebraic. De
fapt acest cuvânt în plus, ajută la rezolvarea misterului. Această
"urâciune" (jertfele idoleşti) a durat mult timp, fiind numită ca o
perioada de 2.300 de seri – dimineti, dar nu în ecuaţia de 1150 seri +
1150 dimineţi însumând 2300 de zile, ci în ecuaţia de 1150 jertfe aduse
seara + 1150 de jertfe aduse dimineaţa, de la profanarea Templului din
Ierusalim şi până la curăţarea şi rededicarea lui.
Scurt istoric ce priveşte această "urâciune":
-
în 174 regele păgân Antiochus IV Epifanes îl scoate din slujba de mare
preot pe Onias, un om fidel legământului sacru şi pune un
colaboraţionist corupt, pe elenizatul (grecizatul) Iason, în schimbul
unei importante sume de bani, oferit de acesta; Onias moare asasinat în
exil
- în 173 sau 172 Antiochus IV vizitează Ierusalimul şi prin colaboraţionistul corupt, Iason, jefuieste vistieria Templului
-
în 171 Iason este destituit de catre Antiochus IV, care pentru o sumă
şi mai mare de bani oferit de Menelaus, un alt colaborationist elenizat
(şi mai corupt), îl pune pe acesta mare preot.
-
în 168, în timpul domniei acestui colaboraţionist fără scrupule
(Menelaus), regele Antiochus IV Epifanes impune tuturor evreilor ruperea
legământului sacru, fortând pe evrei să se închine idolului păgân
Jupiter Olimpianul şi să aducă jerfe de porci în locul jertfelor de miei
pe altarul din Templul de la Ierusalim.
Aşadar
"urâciunea" (adică aceste jertfe păgâne din carne de porc) apar în
anul 168 î.d.Ch. al domniei grecilor (anul 145 al domniei dinastiei lui
Antiochus) şi vor ţine până se vor împlini 2300 de jertfe, aduse în mod
neântrerupt seara şi dimineaţa, adică 1150 de zile, până când Templul
profanat de regele păgân a fost curăţat (Daniel 8:13,14). Textul ebraic
nu spune „seri ŞI dimineţi”, ci face un joc de cuvinte, legând fraza
„seri – dimineţi”, deoarece jertfele se aduceau de două ori pe zi:
dimineaţa şi seara. Deci textul vorbeşte de 2300 de jertfe, care
însumează doar 1150 de zile.
Cronicile
Macabeilor consemnează corect cum s-au derulat lucrurile şi nu face un
cumul de 2300 de zile, cum - din păcate - se fac în majoritatea
explicaţiilor creştine:
1Macabei
1:57 ”Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută
patruzeci şi cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui
Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit capişti.”
1Macabei
4:52-54 „Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a
noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci şi opt.
Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.
Pe
vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, întru aceea
s-a înnoit cu cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu chimvale. Şi a
căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a binecuvântat pe
Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat. Şi au făcut înnoirea
jertfelnicului în opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au
jertfit jertfă de pace şi de laudă.”
Anii
menţionaţi aici sunt socotiţi după domnia dinastiei Seleucide, iar
lipsa celor 45 de zile din cele 1150 se datorează faptului că acest
cronicar menţiononează doar sfârşitul curăţirii interioare a Templului,
care a durat opt zile, nu şi al Templului în ansamblu, care a durat mai
mult, rededicarea competă a Templului (Hanuka) fiind iarna, în luna
decembrie (Ioan 10:22).
Iosif
Flavius, un evreu foarte învăţat din secolul I AD, din neam de preoţi
evrei, a scris o carte numită „Antichități Iudaice”. În volumul II al
„Antichități iudaice”, descrie urâciunile pe care evreii au trebuit să
le suporte: Regele Antiochus IV Epifanes a adus un porc ca jertfă pe
altarul de la Templul din Ierusalim şi a pus statuia lui Jupiter
Olimpianul în Templu, a impus tuturor evreilor să aducă porci ca jertfe
şi să se închine lui Jupiter. Cei care își tăiau copiii împrejur, erau
răstigniți şi copilul tăiat împrejur era spânzurat, fiind atârnat de
gâtul tatălui răstignit. Răscoala Macabeilor a fost o revoltă împotriva
păgânizării forţate stabilită de dementul rege Antioh IV Epifanes.
Iată un extras din această carte:
„În
vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om nuniit Mattathias,
fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon,fiul lui Asamoneu: era preot din
tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma (Ierusalim). Avea cinci fii:
Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care
se chema Macabeul; Eleazar, căruia i se zicea Auran şi Ionathas,
poreclit Apfus. Acest Mattathias a deplâns în faţa fiilor săi jalnica
stare a lucrurilor, devastarea oraşului, jefuirea Templului şi
nenorocirile îndurate de popor, spunându-le că ar fi preferat mai
degrabă să moară pentru legile Domnului decât să ducă o viaţă atât de
umilitoare. Când au sosit în satul Modiim slujbaşii împuterniciţi de
rege să-i constrângă pe iudei să aplice ordinele sale, au cerut celor de
faţă să înfăptuiască jertfa aşa cum poruncise suveranul. L-au rugat pe
Mattathias, care datorită învăţăturii sale dobândise o mare faimă, să
înceapă el jertfa (căci consătenii lui îi vor urma exemplul şi el se va
bucura de preţuirea regelui). Dar Mattathias a refuzat să facă acest
lucru şi le-a spus că, indiferent dacă toate celelalte neamuri se vor
supune poruncilor lui Antioh, fie că le era frică, fie că voiau să facă
hatârul regelui, el şi fiii săi nu se vor lăsa puşi în situaţia de a
părăsi datina strămoşilor lor. După ce el a tăcut, a ieşit în faţă un
iudeu şi a adus jertfa aşa cum ordonase Antioh. Văzând fapta asta,
mâniosul Mattathias şi fiii săi au tăbărât cu sabia în mână .asupra
iudeului şi l-au răpus lângă altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaş
care îl silise să aducă jertfa, Apelles, împreună cu puţin numeroşii lui
oşteni. A dărâmat apoi altarul şi a strigat: „Cel ce simte râvna
obiceiurilor străbune şi a cinstirii Domnului să mă urmeze!” După ce a
grăit astfel, s-a refugiat împreună cu fiii săi în pustiu, lăsându-şi de
izbelişte întreaga avuţie în sat. Mulţi alţii i-au urmat pilda şi au
fugit în deşert, împreună cu copiii şi nevestele lor.”
Preotul
Mattathias şi fii săi au lansat un război de gherilă împotriva
colaboraţioniştilor păgânizaţi şi a trupelor regelui, câştigând victorii
importante, una din victoriile de seamă fiind recapturarea Templului
din Ierusalim.
Nu
merităşi nu este permis ca să fie întinată memoria acelor Evrei care au
suferit pentru credinţă, prin reinterpretări fanteziste a acestei
profeţii, care prin istorie confirmă faptele acestor eroi ai credinţei.
Referinte:
Iosif Flavius, Antichități iudaice, volumul II
Biblia de la Geneva, apărută la 1599, o Biblie protestantă având multe comentarii
John H. Alexander, Cartea Profetului Daniel
Cartea întâi a Macabeilor
Enciclopedia Libera Wikipedia, Makkabean Revolt şi multe alte articole legate de acest subiect.
