Capitolul XI

 

Capitolul XI

Ce legătură au cele spuse de Domnul Isus în Matei 24:20 şi Cartea Profetului Daniel?

          Ce sens au următoarele cuvinte?

"Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Matei 24:20

Aceste cuvinte trebuie legate de ceva, adică de contextul apropiat. Pentru o înţelegere corectă, în primul rând trebuie legate de contextul de înaintea lor şi abia apoi de contextul de după. În contextul de înaintea lor, la Matei 24 ele se leagă de versetele 15-19 iar în Marcu 13 ele se leagă de versetele 14-17.

 

Ce ne spun aceste versete?

Matei 24:

15 De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! - 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; 18 şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Marcu 13:

14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi. 15 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 16 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 17 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!

Să vedem paralela acestor versete în Luca 21:

20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile!

Cu siguranţă, aceste versete se refera la profetia din Daniel 9:

24 Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor. 25 Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. 26 După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile. 27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.``

Atenţie!

Versetul "Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Din Matei 24:20 nu are cum să se împlinească în viitor, căci s-a împlinit deja pe timpul apostolilor.

 

Din nefericire, ne pot încurca două lucruri, crezând că acest verset trebuie aplicat cu împlinire în viitor:

1. Dacă nu mergem la profeţia din Daniel 9:24-27 ca să vedem ce scrie acolo

2. Ne pot încurca anumite cuvinte de după contextul din Matei 24:20 şi Marcu 13:18 dacă nu le interpretăm corect.

          Ce spune contextul?

Să vedem ce spune contextul din Matei 24:20-21 şi Marcu 13:18-20

conform cu textul vechi latin, textul ajutător din paranteze îmi aparţine:

Matei 24:20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21 Pentru că atunci (fuga voatra) va fi mare (în sens de "grea"), ca nicicând. 22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Înainte de aceste versete, la versetele 17 şi 18 se vorbeşte de o fugă mare şi urgentă, din faţa unei urgii profeţită încă de pe timpul profetului Daniel, cum n-a mai fost în viaţa poporului evreu, nicicând, nici chiar în timpul robiei babiloniene.

La fel stau lucrurile şi la Marcu 13:18-20, conform cu acelaşi text antic latin:

Marcu 13:18 Rugaţi-vă dar ca să nu fie iarna. 19  (Pentru că dacă ar fi iarna) Ar fi zile (grele peste voi), cum nu au mai fost de când Dumnezeu a creat. 20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

          Ce spune textul din Luca?

Să vedem ce ne spune şi textul din Luca 21:22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris (la Daniel 9:24-27). 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia. 24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.

 

Capitolului 24 din Matei arată că discuţia în care se spune această frază "rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat", apare după ce Domnul Isus şi apostolii au vizitat clădirile templului din Ierusalim.

Atunci el le-a spus:

Matei 24:1,2 Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.

Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.

Marcaţi de acest răspuns, ucenicii l-au rugat să le explice când urma să se întâmple acest lucru:

Matei 24:3 Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?

 

După cum vedem, este o întrebare complexă.

În total sunt trei întrebări, deci trebuie să fie trei răspunsuri:

1. Când vor fi distruse clădirile templului din Ierusalim?

2. Care este semnul venirii Domnului Isus?

3. Care este semnul sfârşitului veacului?

În prima parte a răspunsului, Domnul Isus face o trecere în revistă a situaţiei în termeni generali, arătând că problemele grave cu care se confruntă oamenii din veacul acesta (lideri amăgitori, războaie, veşti despre războaie, epidemii, foamete, cutremure, ură şi persecuţii crunte ca răspuns la vestirea evengheliei) NU TREBUIE CONFUNDATE cu SEMNELE CLARE care vor marca atât sfârşitul sistemului iudaic cât şi sfârşitul sistemului uman per ansamblu (versetele 4 - 14). Abia după această prezentare generală, trece să răspundă concret şi începe cu prezentarea răspunsului la întrebarea nr 1:

 Când vor fi distruse clădirile templului din Ierusalim?

El dă următorul răspuns:

15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -

16.       Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

17.       Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.

18.       Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.

19.       Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

20.       Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.

21.       Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

22.       Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.

23.       Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.

 

Vedem aici că este vorba de Iudea şi de prăpădul urias ce urma să vină asupra Iudeii întregi, prin armatele romane, după cum a prezis profetul Daniel. Acest prăpăd nu trebuie confundat cu necazul cel mare descris în Apocalipsa. Expresia de la versetul 21 "cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi" este un text ce se referă la Israel. Romanii au făcut prăpăd ţara lui Israel, şi au ucis cu o brutalitate mare mulţi oameni, suferinţele şi chinul îndurat de populaţie datorită asediilor şi înfometării fiind de nedescris. Ce a mai rămas din acest stat, a fost măturat aproape total în perioada ultimei rebeliuni din anii 132-135, condusă de liderul galilean Bar Kochba.

Versetul 22 arată micul răgaz în care armatele romane s-au retras pentru puţin timp în anul 66, ca să revină cu şi mai mare furie distrugătoare. În acest mic răgaz trebuia ca credincioşii care nu au ascultat porunca de a fugi la munţi (versetele 16-18) să se mai poată refugia şi adăposti în munţi, ceea ce au şi făcut refugiindu-se în munţii de dincolo de Iordan.

De ce urma ca fuga să fie şi mai grea în iarna? Vorba fostului preşedinte Basescu "iarna nu-i ca vara" a ajuns celebră, adică iarna este mai greu să te refugiezi din faţa armatelor de ocupaţie, fiind un timp rece şi ploios. Dureros de simplu.

De ce urma ca fuga să fie şi mai grea, ÎNTR-O ZI DE SABAT? Deoarece dacă fuga începea într-o zi de sabat, mentalitatea celorlalţi (a evreilor necreştini) ar fi fost una de opoziţie sau chiar de persecuţie, din moment ce aceştia credeau că nu ai voie să călătoreşti în ziua sabatului.

Prin urmare, nu avem cadru contextual ca să putem plasa aceste evenimente dureroase în necazul cel mare arătat în cartea Apocalipsa. Aici este vorba doar de marea strâmtorare a evreilor din primul secol, despre acele "zile de răzbunare" care s-au şi împlinit cu vârf şi încă îndesat. Profetul Daniel a prezis că războiul cu romanii urma să ţină până la distrugerea totală a Iudeii, ceea ce s-a şi întâmplat... După reprimarea brutală a răscoalei condusa de Bar Kochba (123- 125), au rămas nedistruse doar câteva localităţi în Galileea. Restul erau pustii, fără nici un om sau animal, în praf şi cenusă.

Distrugerea Ierusalimului şi uciderea în masă a evreilor

 

În Matei 23:34-36, Domnul Isus a avertizat ipocriţii şi încăpățânații prelați evrei că, prin faptele lor sângeroase, vor aduce asupra lor și a celor care îi vor urma o distrugerea cumplită. Când armatele romane au intrat în cetate şi au început masacrul, acesta a fost oribil. Bărbații și femeile au fost ucişi fără discriminare; bătrâni și tineri; insurgenți și preoți; cei care au luptat și cei care au cerut milă. Numărul oamenilor uciși a depășit numărul celor care ucideau, iar aceştia au trebuit să urce peste masa de cadavre pentru a continua uciderea celor fără apărare.

La scurt timp după distrugerea templului, întregul oraș a căzut în mâinile romanilor. Ultimii apărători și-au părăsit cu grabă bastioanele considerate invincibile, iar generalul Titus nu a găsit pe nimeni pe ele. El s-a uitat uimit la turnuri și a recunoscut că Dumnezeu le-a dat în mâinile sale, pentru că nu exista nici o mașinărie puternică cu care să poată lua aceste enorme fortificații. Cuceritorii au distrus atât orașul, cât și templul până la pământ și au arat locul structurii sacre „ca pe un câmp” (Ieremia 26:18). Cu mult peste un milion de oameni au murit în timpul asediului și al masacrului ulterior. Supraviețuitorii au fost luați prizonieri, vânduți în sclavie, duși la Roma pentru a ridica splendoarea marşului triumfător, aruncați în fața animalelor din amfiteatru sau daţi spre anumite munci aspre şi extenuante din imperiu.

Există avertismente similare în Apocalipsa capitolele 14, 15 și 16. Câți vor ajunge ca să ia aminte la aceste avertismente fatale în timpul sfârșitului, pentru a nu pieri?