Capitolul XII

 

Capitolul XII

Profeţiile lui Daniel despre stadiul politic final al lumii

Daniel capitolul 2 în comparaţie cu evenimentele politice descrise în Cartea Apocalipsa

 

Asemănarea anumitor profeţii din Cartea Profetului Daniel cu cele din Cartea Apocalipsa, au făcut pe unii comentatori să afirme – şi pe bună dreptate, că acestea sunt aceleaşi evenimente. Astfel, aceste evenimente din Cartea Profetului Daniel au fost privite ca o apocalipsă în miniatură, „Mica Apocalipsă”.

 

Să privim comparaţia lor.

 

Daniel 2: 31. Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.

32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă;

33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut.

34. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.

35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

36. Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului.

37. Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.

38. El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!

39. După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul.

40. Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi.

41. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

 

42. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă.

43. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.

44. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

 

Daniel 7: 7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne.

8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. (...)

23. El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

26. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

 

Apocalipsa 13:

1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

2. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

3. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.

 

4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: "Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?"

5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

9. Cine are urechi să audă!

 

Dacă ne-am uitat atenţi peste texte şi le-am comparat, am putut observa că profeţiile citate arată ridicarea unui regat de tipul unui mare imperiu, tare şi aspru, care va avea ca punct culminant o perioadă în care vor domni 10 regi şi apoi, după ei va veni încă unul, care va fi ultimul rege. Profeţiile citate arată clar că în cele din urmă, acest imperiu va avea tot pământul şi toţi oamenii de pe pâmânt sub controlul ei: “Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” Profeţia mai spune, că preocuparea principală a acestui rege  - având acum denumirea de „preşedinte”, care cu anumite excepţii este în fond acelaşi rol, fiind o altă pălărie pe aceeaşi Mărie – va fi să lupte împotriva lui Dumnezeu şi împotriva acelora care mai cred în El.

Sunt profeţii triste, dar cu un final fericit: Dumnezeu are ac de cojocul ei!

 

Citind cu atenţie profeţiile, oricine poate constata că imperiul acesta – deşi există şi este în plină expansiune, încă nu a ajuns la apogeu. Deci încă nu suntem în perioada celor zece regi. Mai putem vorbi de Dumnezeu şi de credinţă.

 

Despre ce imperiu este vorba?

 

În Biblie, Dumnezeu ne-a dat nişte indicii clare. În primul rând, o profeţie veche, de pe timpul patriarhului Noe, spunea despre Iafet, strămosul europenilor, că el va avea întâietate pe pământ.

"Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!" Geneza 9:27
 
         Vedem din acest verset ca Noe binecuvântează cel mai mult pe Iafet. Probabil el a fost cu ideea îmbrăcării tatălui lor, l-a care i s-a alăturat fratele lui, Sem. De aceea, Noe l-a pus să aibă întâietate. Istoria a confirmat hegemonia lui Iafet, de la care se trag popoarele europene, care au fost cele mai civilizate de pe pământ şi dacă privim harta lumii, europenii şi urmaşii lor împrăştiaţi în toată lumea, stăpânesc cele mai vaste teritorii, fiind amestecaţi cu Semiţii şi Hamiţii.

         La ora actuală europenii şi-au adjudecat supremaţia totală pe următoarele continente:

- Europa

- America De Nord

- America De Sud

- Australia

 

O prezenţă puternică o au şi în Asia, Africa şi insulele Oceaniei, prin colonizările şi politicile de dominare pe care le-au făcutstrămoşii lor. După cum vedem profeţia lui Noe s-a împlinit cu exactitate.

 

Dintre europeni, cei mai puternici au fost grecii şi apoi romanii. De fapt, dacă ne uităm cu luare aminte în lume, moştenirea politică europeană e tot un fel de "Imperiul Roman", prin influenţa pe care a lăsat-o în lume şi o exercită. Europenii - oriunde ar fi în lume (America, Europa, Australia, etc.) – se manifestă ca romanii, deseori avizi de cuceriri, stăpânire şi îmbogăţire, oricând gata de ceartă şi trădare între ei, ca şi cum ar fi cetăţeni ai unui district al Imperiului Romei. Era un timp în care soarele nu apunea niciodată în Imperiul Britanic, considerat a fi un urmaş al Imperiului Romei. Cine le-a dat dreptul să cucerească lumea şi să se poarte ca atare în ea, cu o mână de fier nemiloasă? Dacă studiem cu atenţie profeţiile din Daniel capitolul 2, exact aşa a fost profeţit că o să facă.

         O remarcă profetică despre Imperiul Roman era că în cele din urmă va ajunge "fier amestecat cu lut":

Daniel 2:41. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. (...) 43. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.

Ce înseamnă această împărţire şi amestecare?

 

Ni s-a scris ca acest imperiu "va fi împărţit", acică divizat în regiuni politice diferite, adică din el vor ieşi nişte regate secesioniste. Apoi ni s-a spus că vor fi nişte căsătorii mixte, între romani şi celelalte popoare, din care va reieşi o cultură mixtă. Să reţinem cum descrie profeţia supravieţuirea acestui imperiu: fier + lut (romanii + barbarii), adică romanii o să se unească cu barbarii. Şi aşa a fost.

Fierul e cultura romană şi lutul e cultura barbară care s-au unit. Toată Europa e impregnată de acest mariaj. Şi prin europeni a ajuns în toată lumea, deci putem spune că la conducerea lumii sunt tot romanii, numai că nu mai sunt romani pur sange, ci "corcituri".

Aşadar s-a întâmplat exact ce spunea profeţia din Daniel, fierul s-a unit cu lutul. Dacă ne uitam bine, vedem chiar că fostele districte din Imperiul Roman conduc lumea. Ei au cucerit tot ce a fost de cucerit. Ei au impus cam tot ce a fost de impus. Ei sunt fruntea lumii, unde sunt strânse bogăţiile lumii. Ei sunt stăpânii lumii. "Lumea a doua" şi "lumea a treia" adică ţările sărace şi foarte sărace, sunt la picioarele şi cheremul lumii întâi, adică lumea din fostul Imperiu Roman. Chiar şi la ruşi, mult timp la conducere au fost cei de neam roman, adică dinastia "ROMANOV".

Din imperiul Mari Britanii (care a fost şi mai este un district al Imperiului Roman, conform cu profeţia despre fier şi lut) s-au desprins un mic grup de colonişti impregnaţi de cultura romană, care au ajuns în America, de unde avem cultura şi limba engleză de peste ocean. Vom întâlni foarte multe cuvinte latine şi la englezi. Tot cultură de "fier + lut" sunt şi englezii, de aceea câte odată sunt tari, iar câte odată sunt slabi.

 Spaniolii sau portughezii au făcut la fel, şi-au dus cultura romană în regiunile pe care le-au cucerit peste ocean. Şi ei sunt de neam neo-latin. Aşadar, Imperiul Roman e fiara a patra, care a supravieţuit în ecuaţia prezisă "FIER + LUT" şi va supravieţui, până la sfârşit.

 

Acest imperiu divizat va cădea doar atunci când va apărea ultimul lider: Antichristul. El şi imperiul colosal pe care-l va conduce, va fi lovit de "piatra" prezisă de profeţie (Domnul Isus Christos, Mesia). Pâna ce nu vine Antichristul, nu va fi nici un final.

         Dacă punem elementele profeţiei din Daniel şi Apocalipsa împreună vom ştii când se apropie timpul lui Antichrist.

Daniel scrie aşa "se va încumeta să schimbe legea acelui timp" (Daniel 7:25). Adică va lucra împotriva legilor divine, lăsate omenirii de veacuri. Semnele actuale arată că se pregăteşte ceva în acest sens în culisele ascunse ale politicii mondiale. Prin legile divine înţeleg acele legi de bun simţ care sunt ghidate de conştiinţa divina. Deci Antichristul va călca în picioare tot ce avem sfânt în noi, va face legi care sunt contra firii, contra raţiunii, contra moralei, contra eticii, contra dreptatii, contra adevărului şi tot ce este divin. Va aboli democraţia şi va instaura dictatura eului său şi cultului personalităţii sale diabolice.

Pentru o perioadă de trei ani şi jumătate înainte de venirea Domnului Isus, cât indică profeţiile, vom trăi într-un Zombi World periculos. Vom trăi într-o lume zombificată ideologic, între oameni care și-au pierdut identitatea umană, un fel de masă bine drogată ideologic (în stare de letargie spirituală gravă), cu creierul spălat, îndoctrinaţi să execute orbeşte orice li se cere la comandă şi fără să gândească, de către superiorul lumii, Antichristul. El va folosi lumea în interes personal, ca masă de manipulare politică. Oamenii astfel drogaţi ideologic, vor ajunge dezumanizaţi, fără caracter propriu, fiind lipsiţi de voință şi logică proprie. Vor fi aserviţi total unui om, care l-a rândul lui, va fi aservit total Satanei, fără măcar ca el să îşi dea seama.

         Aceste legi vor fi legiferate şi impuse de Antichrist şi echipa sa politică (adică Guvernul Mondial), tuturor statelor, nici un stat nu va scăpa. Nici chiar statele musulmane. Deci trebuie să asistăm la un ultim asalt al acestui imperiu de fier euro-atlantic, contra tuturor nesupuşilor din jurul său. Adică va fi un război final între globaliştii euro-atlantici şi cei nesupuşi faţă de ei, din est. Evident, vor învinge globaliştii euro-atlantici - având tehnologie mai avansată, aceste elementele politice ce vor conduce lumea spre haos sub comanda generală a lui Antichrist, atât cât li s-a dat voie de către Dumnezeu, trei ani şi jumătate. Apoi vor fi măturaţi de pe scena istoriei, pentru totdeauna.

 

Matei 24:

37. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

38. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

39. şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

De ce avem nevoie acum?

 

Mesajul biblic este important: "Pocăiți-vă şi credeţi în Evanghelie!" - Marcu 1:15, Romani 7, Efeseni 4:17-32, Romani 3: 9-27.

 

Să fugim de mânia care vine! - este un avertisment final al Cărţii Apocalipsa:

Apocalipsa 11:18. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!

 

Când păcatele omenirii vor atinge apogeul, răbdarea lui Dumnezeu va avea o limită şi uşa harului se va închide. "Sună din trâmbiţă!" că să poată fi avertizaţi câţi mai mulţi, ca prin pocăinţă smerită, credinţă şi iubire adevărată să scape de "mânia" care vine!

 

Dumnezeu este iubire, El nu se bucură de moartea celor nepocăiţi şi nu doreşte moartea lor. Fii erou al credinţei! Dumnezeu te cheamă să spui lumii despre această iubire, dar şi despre pedeapsa ce îi aşteaptă pe cei nesupuşi şi neascultători:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Ioan 3:16

Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine cititorule care ai pus la inimă aceste avertizări şi îndemnuri! Amin!

 

 

 

 

 

Capitolul XI

 

Capitolul XI

Ce legătură au cele spuse de Domnul Isus în Matei 24:20 şi Cartea Profetului Daniel?

          Ce sens au următoarele cuvinte?

"Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Matei 24:20

Aceste cuvinte trebuie legate de ceva, adică de contextul apropiat. Pentru o înţelegere corectă, în primul rând trebuie legate de contextul de înaintea lor şi abia apoi de contextul de după. În contextul de înaintea lor, la Matei 24 ele se leagă de versetele 15-19 iar în Marcu 13 ele se leagă de versetele 14-17.

 

Ce ne spun aceste versete?

Matei 24:

15 De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! - 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; 18 şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Marcu 13:

14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi. 15 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 16 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 17 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!

Să vedem paralela acestor versete în Luca 21:

20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile!

Cu siguranţă, aceste versete se refera la profetia din Daniel 9:

24 Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor. 25 Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. 26 După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile. 27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.``

Atenţie!

Versetul "Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Din Matei 24:20 nu are cum să se împlinească în viitor, căci s-a împlinit deja pe timpul apostolilor.

 

Din nefericire, ne pot încurca două lucruri, crezând că acest verset trebuie aplicat cu împlinire în viitor:

1. Dacă nu mergem la profeţia din Daniel 9:24-27 ca să vedem ce scrie acolo

2. Ne pot încurca anumite cuvinte de după contextul din Matei 24:20 şi Marcu 13:18 dacă nu le interpretăm corect.

          Ce spune contextul?

Să vedem ce spune contextul din Matei 24:20-21 şi Marcu 13:18-20

conform cu textul vechi latin, textul ajutător din paranteze îmi aparţine:

Matei 24:20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21 Pentru că atunci (fuga voatra) va fi mare (în sens de "grea"), ca nicicând. 22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Înainte de aceste versete, la versetele 17 şi 18 se vorbeşte de o fugă mare şi urgentă, din faţa unei urgii profeţită încă de pe timpul profetului Daniel, cum n-a mai fost în viaţa poporului evreu, nicicând, nici chiar în timpul robiei babiloniene.

La fel stau lucrurile şi la Marcu 13:18-20, conform cu acelaşi text antic latin:

Marcu 13:18 Rugaţi-vă dar ca să nu fie iarna. 19  (Pentru că dacă ar fi iarna) Ar fi zile (grele peste voi), cum nu au mai fost de când Dumnezeu a creat. 20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

          Ce spune textul din Luca?

Să vedem ce ne spune şi textul din Luca 21:22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris (la Daniel 9:24-27). 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia. 24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.

 

Capitolului 24 din Matei arată că discuţia în care se spune această frază "rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat", apare după ce Domnul Isus şi apostolii au vizitat clădirile templului din Ierusalim.

Atunci el le-a spus:

Matei 24:1,2 Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.

Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.

Marcaţi de acest răspuns, ucenicii l-au rugat să le explice când urma să se întâmple acest lucru:

Matei 24:3 Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?

 

După cum vedem, este o întrebare complexă.

În total sunt trei întrebări, deci trebuie să fie trei răspunsuri:

1. Când vor fi distruse clădirile templului din Ierusalim?

2. Care este semnul venirii Domnului Isus?

3. Care este semnul sfârşitului veacului?

În prima parte a răspunsului, Domnul Isus face o trecere în revistă a situaţiei în termeni generali, arătând că problemele grave cu care se confruntă oamenii din veacul acesta (lideri amăgitori, războaie, veşti despre războaie, epidemii, foamete, cutremure, ură şi persecuţii crunte ca răspuns la vestirea evengheliei) NU TREBUIE CONFUNDATE cu SEMNELE CLARE care vor marca atât sfârşitul sistemului iudaic cât şi sfârşitul sistemului uman per ansamblu (versetele 4 - 14). Abia după această prezentare generală, trece să răspundă concret şi începe cu prezentarea răspunsului la întrebarea nr 1:

 Când vor fi distruse clădirile templului din Ierusalim?

El dă următorul răspuns:

15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -

16.       Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

17.       Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.

18.       Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.

19.       Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

20.       Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.

21.       Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

22.       Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.

23.       Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.

 

Vedem aici că este vorba de Iudea şi de prăpădul urias ce urma să vină asupra Iudeii întregi, prin armatele romane, după cum a prezis profetul Daniel. Acest prăpăd nu trebuie confundat cu necazul cel mare descris în Apocalipsa. Expresia de la versetul 21 "cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi" este un text ce se referă la Israel. Romanii au făcut prăpăd ţara lui Israel, şi au ucis cu o brutalitate mare mulţi oameni, suferinţele şi chinul îndurat de populaţie datorită asediilor şi înfometării fiind de nedescris. Ce a mai rămas din acest stat, a fost măturat aproape total în perioada ultimei rebeliuni din anii 132-135, condusă de liderul galilean Bar Kochba.

Versetul 22 arată micul răgaz în care armatele romane s-au retras pentru puţin timp în anul 66, ca să revină cu şi mai mare furie distrugătoare. În acest mic răgaz trebuia ca credincioşii care nu au ascultat porunca de a fugi la munţi (versetele 16-18) să se mai poată refugia şi adăposti în munţi, ceea ce au şi făcut refugiindu-se în munţii de dincolo de Iordan.

De ce urma ca fuga să fie şi mai grea în iarna? Vorba fostului preşedinte Basescu "iarna nu-i ca vara" a ajuns celebră, adică iarna este mai greu să te refugiezi din faţa armatelor de ocupaţie, fiind un timp rece şi ploios. Dureros de simplu.

De ce urma ca fuga să fie şi mai grea, ÎNTR-O ZI DE SABAT? Deoarece dacă fuga începea într-o zi de sabat, mentalitatea celorlalţi (a evreilor necreştini) ar fi fost una de opoziţie sau chiar de persecuţie, din moment ce aceştia credeau că nu ai voie să călătoreşti în ziua sabatului.

Prin urmare, nu avem cadru contextual ca să putem plasa aceste evenimente dureroase în necazul cel mare arătat în cartea Apocalipsa. Aici este vorba doar de marea strâmtorare a evreilor din primul secol, despre acele "zile de răzbunare" care s-au şi împlinit cu vârf şi încă îndesat. Profetul Daniel a prezis că războiul cu romanii urma să ţină până la distrugerea totală a Iudeii, ceea ce s-a şi întâmplat... După reprimarea brutală a răscoalei condusa de Bar Kochba (123- 125), au rămas nedistruse doar câteva localităţi în Galileea. Restul erau pustii, fără nici un om sau animal, în praf şi cenusă.

Distrugerea Ierusalimului şi uciderea în masă a evreilor

 

În Matei 23:34-36, Domnul Isus a avertizat ipocriţii şi încăpățânații prelați evrei că, prin faptele lor sângeroase, vor aduce asupra lor și a celor care îi vor urma o distrugerea cumplită. Când armatele romane au intrat în cetate şi au început masacrul, acesta a fost oribil. Bărbații și femeile au fost ucişi fără discriminare; bătrâni și tineri; insurgenți și preoți; cei care au luptat și cei care au cerut milă. Numărul oamenilor uciși a depășit numărul celor care ucideau, iar aceştia au trebuit să urce peste masa de cadavre pentru a continua uciderea celor fără apărare.

La scurt timp după distrugerea templului, întregul oraș a căzut în mâinile romanilor. Ultimii apărători și-au părăsit cu grabă bastioanele considerate invincibile, iar generalul Titus nu a găsit pe nimeni pe ele. El s-a uitat uimit la turnuri și a recunoscut că Dumnezeu le-a dat în mâinile sale, pentru că nu exista nici o mașinărie puternică cu care să poată lua aceste enorme fortificații. Cuceritorii au distrus atât orașul, cât și templul până la pământ și au arat locul structurii sacre „ca pe un câmp” (Ieremia 26:18). Cu mult peste un milion de oameni au murit în timpul asediului și al masacrului ulterior. Supraviețuitorii au fost luați prizonieri, vânduți în sclavie, duși la Roma pentru a ridica splendoarea marşului triumfător, aruncați în fața animalelor din amfiteatru sau daţi spre anumite munci aspre şi extenuante din imperiu.

Există avertismente similare în Apocalipsa capitolele 14, 15 și 16. Câți vor ajunge ca să ia aminte la aceste avertismente fatale în timpul sfârșitului, pentru a nu pieri?